Paine de orez (fara lactate, fara grau, cu ou)

Uraaaaa! A iesit!

Daca am dus dorul cu adevarat la ceva in timpul interminabilelor luni de regim, atunci PAINEA a fost. Mi se strangea sufletul de fiecare data cand il vedem cum se uita la paine, cum ar fi cerut, dar stia ca nu are voie. Prima propozitie cu 3 cuvinte a fost „Painea e caca!”. Umbrite progresele verbale de aceste cuvinte sfasietoare. A fost printre singurele momente cand am plans din cauza regimului.

Nu am incercat mixuri de faina, unele continand celebra hrisca pe care piticul nu o poate consuma, iar altele tot felul de crocobauri, xantam si/ sau guma de guar. Nu stiu daca am facut bine sau nu, insa este o decizie asumata.

Sa revenim la paine. Prima, cea de ieri a fost un esec, dar mi-a dat sperante. Se simtea gustul de amidon si de drojdie, o usoara granulatie a fainii de orez, dar era o paine care promitea. Am facut o recenzie a tuturor retetelor pe care le-am considerat relevante pentru ce doream si, azi dimineata, cu inima cat un purice, m-am apucat iar de copt.

A iesit! A iesit frumoasa, cu crusta , la interior este moale, nu se mai simte nimic din gusturile precedentei. Se usuca relativ repede. Tai felia si imediat se crocanteste putin. Dar este buna, usor elastica, it bounces back. Pentru noi este super.

 

*granulatia fainii de orez difera la unele firme; la o alta incercare puteti adauga putina apa in plus, daca painea se simte nisipoasa

*toate ingredientele la temperatura camerei

*cana de 250, data viitoare voi cantari

 

2 cani faina de orez

1 cana amidon de porumb

1 cana apa calduta (40-50 de grade)

2 oua

2 lingurite de drojdie uscata

3 lingurite de zahar (ar fi mers doar 2)

1 lingurita de sare

2 linguri de ulei

ulei pentru uns painea

 

Am pus apa intr-un castronel  cu zaharul si am amestecat pana cand zaharul s-a dizolvat.  Am presarat deasupra o lingurita de drojdie si am acoperit vasul. L-am lasat 10-15 minute. Separat, intr-un bol mai mare, am cernut faina si amidonul. Am adaugat sarea si amestecat bine. Am pus cealalta lingurita de drojdie si am amestecat iarasi. Am gacut loc in centrul vasului unde am pus ouale batute usor cat sa se desfaca, uleiul si apa deasupra. Am amestecat cu mana pret de 2-3 minute, cat sa se amestece bine toate ingredientele. Am acoperit cu un prosop si am lasat la odihnit 10 minute.

 

Am dat drumul cuptorului, 200 de grade sau foc mediu spre maricel. Am pus hartie de copt intr-o tava de chec mai mare si am asteptat sa treaca cele 10 minute. Inainte de a turna compozitia in tava, am mai amestecat-o de cateva ori tot cu mana. Odata ajunsa in tava, am mai lasat-o 5 minute acoperita.  Am dat-o apoi la cuptor. Dupa primele 15 minute, am deschis usa cuptorului si am uns-o bine cu ulei. Am mai lasat-o inca 10 minute si am uns-o iar. Cred ca a stat in cuptor undeva intre 30 si 40-45 de minute. Le-am pierdut sirul tot deschiznd usa cuptorului. Cert este ca am stins cuptorul cand a trecut testul scobitorii. Inainte de a o scoate din cuptor am uns-o iar cu ulei, dar mai putin, nu ca prima data. Am pus-o pe un prosop de bucatarie si, neavand rabdare, am tot inceput sa tai si sa mananc.

O mare reusita intr-o zi ploaioasa de iunie!

 

comentarii

Share Button