Am incercat sa dau o alta denumire acestui preparat, dar nu am gasit. Dulceata nu merge, pentru ca nu este. Asa ca am ramas la sos. Un sos care initial s-a vrut fara pic de zahar, dar nu s-a putut. Afienele au fost atat de acrisoare incat zaharul a fost imperios necesar, deoarece para, oricat a fost ea de coapta, nu a putut face fata singura situatiei. La vara, cand va fi sezonul lor, il voi pregati fara zahar. Acest neajuns a fost indepartat de elanul cu care piticul a savurat sosul. Au trecut cateva zile bune de cand nu a mai mancat ceva cu atata pofta. Am fost tare mandra de el si de mine, putintel 🙂
1 para mare coapta, curatata de coaja si data pe razatoarea mica – a rezultat un terci
1 cana de afine congelate
1/2 cana de apa
2 lingurite de zahar
*1 cana de 250 ml
Am pus toate ingredintele intr-o craticioara si le-am lasat la fiert la foc mic 20-25 de minute, amestecand spre final sa nu se prinda. Cand s-a inchegat putin, am stins. Cand s-a racit am servit piticului pofticios.
Enjoy pitic!
