Bucataria piticului incepe usurel sa prinda contur. Piticul creste si se desprinde step by step de mancarurile bebelusesti si parcurge drumul spre „macare”, preparate „adevarate” cum spune bunica. Eu zambesc si ma fac ca nu aud ori nu pricep. Sunt multumita ca piticul isi creaza niste obiceiuri alimentare si eu in acelasi timp cu el. Pot spune, cu mana pe inima ca, alaturi de el am invatat sa mananc. Dincolo de faptul ca mi-a deschis usa spre noi preparate, mi-a aratat ce inseamna sa-ti urmezi instinctul, sa nu faci rabat de la calitate si sa manaci doar ce vrei. Ca adult m-am indepartat de ceea ce organismul imi cere si m-am lasat ghidata de obiceiuri alimentare sugerate, induse sau perpetuate de comoditate. Meniul zilnic al piticului a devenit – pentru ca singur si l-a impus – asa cum trebuie sa fie, ca la carte. Sunt multumita de mine ca am avut destula prezenta de spirit pentru a-i intelege nevoile alimentare. Pe ici pe colo mai avem noi frecusurile noastre, dar acest lucru se intampla, pntru ca, tot eu ma abat de ca calea impusa de el. Deci, doua mese de mancare „gatita”, doua gustari si un mic dejun. Mai avem de lucrat la capitoulul fructe, dar ne descurcam in mare. La cina a avut somon. Delicios!
1 bucata de somon (aprox 5 cm)
1/2 pastarnac
1 bulb fenicul
2 catei de usturoi
2 rosii mici (fara coaja; prospete sau din borcan)
1/4 lingurita coriandru boabe
2 linguri faina desfacuta in apa rece ( de grau, orez, ovaz, secara, etc)
2 linguri de ulei
o mana de patrunjel si marar proaspat
sare supa gust/ preferinte/ deloc
1 l apa
Pastarnacul si feniculul dati pe razatoarea mica au mers la fiert impreuna cu bobitele de coriandru. Dupa ce au fiert molcom vreo 15 minute, am adagat pestele, rosiile, usturoiul si faina desfacuta in 1/2 ceasca cu apa. Am lasat sa fiarba 15 minute, am adaugat uleiul, potrivit de sare. Am mai lasat 5 minute, dupa care am stins aragazul. Am pus verdeata si voila!
Pofta mare, pitic!
