Desi painea precedenta a fost un succes, ea a fost urmata de o sesiune de mancarimi de piele. Nimic vizibil la nivelul ei, dar s-a cam scarpinat vreo doua zile. Singura vinovata nu ar putea fi decat drojdia, desi la analize nu a iesit nimic si inainte de regim o consuma in preparate fara probleme.
M-am gandit sa incerc aceeasi reteta, dar cu praf de copt. Am injumatati insa cantitatile, sa nu suspin prea tare in caz de esec. Nu am suspinat, mi s-a parut chiar mai buna. E posibil sa fi fost totusi de la entuziasm. Am taiat-o tot calduta, nu e la fel de rumena ca cea cu drojdie, dar are crusta usor crocanta si in interior este moale. Piticul nu a sesizat diferenta 🙂 Este genul de paine in care merge sa pui si ceva arome discrete (oregano, busuioc, cimbru) si/ sau unsa cu ulei cu usturoi si mancata cu rosie.
1 cana faina de orez
1/2 cana amidon de porumb
1 ou
1/2 cana de apa calduta (40-50 de grade)
1/2 pliculet praf de copt (1 lingurita)
1 si 1/2 lingurita de zahar
1/2 lingurita de sare
1 lingura de ulei
ulei pentru uns painea
Am cernut faina de orez cu amidonul de porumb si praful de copt. Am adaugat zaharul si sarea. Separat am amestecat ingredientele lichide: ou, apa, ulei. Le-am turnat peste faina si amestecat cu lingura sa se combine totul foarte bine. Am lasat la odihnit 10 minute dupa care am turnat-o intr-o craticioara mititica in care am pus hartie de copt. Am mai lasat-o si aici 5 minute sa se aseze bine. Am dat-o la cuptorul preincalzit la foc mediu spre mare aproximativ 40 de minute. Dupa primele 15 minute petrecute in cuptor am uns painea cu ulei. Am mai uns-o de 2 ori pana am scos-o din cuptor.
Enjoy pitic!
