Despre bataia cu mila parintesca!

Nu am crezut ca va veni vreodata momentul sa iau atitudine impotriva Bisericii Ortodoxe sau, mai bine spus, invataturilor ei. Nu! Nu este corect! Nu ma opun invataturilor bisericesti ci, ma opun, invataturilor rostite de anumiti reprezentanti ai ei. Unul in speta, dar ma tem ca mai sunt si altii.

Am dat pe youtube peste niste filmulete in care un preot vorbeste foarte frumos despre cum ar trebui crescuti copii. Salut orice incercare de ajutor dat parintilor in in aceasta sacra si incercata misiune de a fi parinti si a creste frumos niste pui de om. Trag insa linie atunci cand vine vorba de violenta de orice fel, fie fizica sau verbala, incercari de intimidare. Acest preot, cum spuneam, are sfaturi catre parinti. Sfaturi bune pana cand vine vorba de corectiile fizice. Face analogii cu pomii curatati primavara, toate fanteziste si frumoase. Cum poate un om ce propovaduieste cuvantul Domnului, ce ne indeamna la bunatate, iubire si iertare, sa indrume niste parinti la inceput de drum sa aplice astfel de tratamente copiilor? Acest preot, caci nu-i pot spune Parinte, se bucura de o mare popularitate si un deosebit respect din partea multora. Cuvintele lui sunt respectate cu sfintenie de unii parinti. Cum poate un om, ce ar trebui sa ne indrepte spre lucruri pasnice, sa promoveze violena in familie? Daca un sot isi bate sotia, nu e bine! Dar daca o mama isi bate fiul este EDUCATIE!!! Daca un tata isi „altoieste” odrasla inseamana ca este preocupat de viitorul acesteia si ii face EDUCATIE!!!!

Sa ma fac inteleasa: eu nu combat o persoana, eu nu combat o institutie. Eu combat o idee, o practica. Combat si condamn orice cuvant ce instiga la violenta. Condamn orice „perciuiala, ureche intinsa sau palma la fund sau curea la fund, bineinteles, cu mila parintesca ca nu bate nimeni in mod animalic, doar daca nu-i normal”.