Ajunge morocanosul acasa, fiert de caldura, transpirat tot. Hop si ei pe hol. Vocea imi tremura de emotie „- Cred ca sunt insarcinata!”. Rade: „- Iar?!?” Ma bosunflu nitel. Calm, bland, ma intreaba: „- Ce-ti veni? Cum ai ajuns la concluzia asta?” ; „- Nu stiu. Asa mi-a venit dintr-o data.” Deja incepusem sa ma exaltez. ” Hai sa cumparam un test de sarcina! Hai la farmacie!” . „- Acum?!? N-am chef. Iar dam bani aiurea. Ai vazut, il faci si a doua zi vine.” Imi venea sa plang de nervi, de ciuda, dar avea dreptate. Se duce la dus, eu la TV. Acum gandul nu-mi mai dadea pace deloc.Sa ma imbrac sa ma duc la farmacie! Singura? Nu prea ma simt in stare! Ma duc in sufragerie. ” – Ma doare capul rau!” ; ” – Ia o pastila!” ; ” – Nu mai avem. 🙂 Hai la farmacie sa luam! ” ; ” – Mai rezisti 5 minute? ” ; ” – Nu prea.” ; ” – Hai, imbraca-te!” Ajungem la farmacie, eu grabita, vizibil emotionata: ” – Un test de sarcina, va rog!”. El la urechea mea ” – Nu te mai doare capul?”.
