Unde doarme bebelusul? La aceasta intrebare se primeste mereu raspuns din propire experienta: in patut, in camera lui, cu mami in pat, cu mami si cu tati incamera.
Cu totii stim segventele din filmele americane cu bebelusi dragalasi care dorm cuminti la ei in patut, in camera lor. In realitate tot asa sta treaba? Ca viitoare mama aveam o imagine vaga a ceea ce urma sa se intample cu acest aspect al dormitului. Imi facusem planul frumos, dupa ce am citit si rascitit diverse articole mai mult sau mai putin documentate si luasem, zic eu, decizia corecta. Piticul va dormi in patutul lui cu noi in camera. Zis si facut!
Din cauza unor complicatii ale sarcini, nu m-am putut bucura de cutreieratul magazinelor in cautarea patutului perfect si a lucrurilor necesare. In schimb stiam exact ce vreau. Internetul a fost salvarea. Din click-ul unui mouse am comadat patut alb din lemn, lenjerii, salteluta si tot ce am considerat necesar. Cat eu am fost in maternitate, proaspatul tatic s-a ocupat de montarea, igienizarea lui si aranjatul in camera asa cum am discutat.
Odata veniti cu bebelusul acasa, plini de emotii, am procedat asa cu am hotarat. Patutul parea imens, piticul era chiar pitic. Primele doua saptamani, tati a doarmit cu noi. Piticul se odihnea destul de bine si in afara de hranirile nocturne, nimic spectaculos. Cam dupa 4-5 saptamani lucrurile au inceput sa se complice. Nu am sa discut problematica colicilor, dar piticul era agitat si somnul unei persoane cu serviciu program fix nu prea putea fi numit somn cu piticul in camera. Deci in cameara raman doar mama si piticul.
Trecand peste impulsul permanent de a-l opri pe pitic sa doarma cu mine in pat, il asezam in patut dupa fiecare masa, alint, joaca. Piticul incepe sa creasca frumos. In jurul varstei de 5 luni refuza sa mai doarma in patut. Adoarmea la mine in brate, facea un somn in patut apoi plangea si se linistea doar daca il culcam langa mine. Mi s-a spus ca aceasta a fost greseala mea! Asa o fi fost! De atunci piticul doarme in pat cu mine. Un lucru l-am pastrat totusi. O delimitare. Nu imi este foarte clar motivul, dar bebe nu doarme direct pe lenjeria de pat. I-am improvizat un coltisor al lui. Peste lenjerie am pus o paturica pe care doarme. Acum stie ca acela este locul de somn. Se rostogoleste in tot patul, se arunca pe burtica, se ridica in picioare, in genunchi, mai putin unde este paturica. Cand oboseala il ajunge din urma, se intinde singur. Nu adoarme, dar sta linistit acolo.
Nu regret ca am cumparat patutul, chiar daca piticul l-a folosit atat de putin. Pe patut a invatat sa se ridice in picioruse, sa mearga. Patutul s-a trasnformat in timp in spatiu de joaca.
Si pana la urma, unde trebuie sa doarma bebelusul? Raspunsul este clar pentru mine: acolo unde ii este bine; acolo unde se simte in siguranta. Asa am procedat eu. Daca as schimba ceva? Nimic. Mi-ar fi placut totusi sa putem dormi toti trei in camera inca de la inceput.
Nu stiu inca cum voi proceda pe viitor si cum va invata piticul sa doarma in patul lui. Va veni vremea si pentru acest aspect. Cand? Cand vom fi pregatiti amandoi.
P.S. Bebelusii vostri unde dorm?
