Multe ii pregatesc piticului, dar nu toate ajung aici. Motivele sunt lesne de inteles. Ba am uitat sa fac poza, ba nu am timp sa le scriu. Sa gatesti doua sau trei feluri de mancare zilnic, cu un buburuzoi neastamparat pe langa tine, nu e neaparat dificil, dar daca vrei sa prezinti mancarea bebeluseasca intr-un anume fel, este mai complicat.
Prezentarea ne atrage. Succesul unui preparat nu este dat doar de gust. Mirosul si vazul sunt parte integranta. Si poftim, fa plating penru un pitic de 13 luni. Lasand la o parte stradania de a pregati mancare proaspata, sanatoasa si gustoasa, te-ai gandit sa faci si plating, tu mama care ai doua maini stangi cand vine vorba de bucatareala.
Dar cat de importanta este prezentarea pentru cun copil la aceasta varsta? Stiu ca il atrag culorile si anumite texturi. Dar piticul mi-a aratat ca mananca cu deosebita placere niste terciuri pe care mi-a fost geu sa le gust.
Astazi am facut exces de zel si m-am gandit sa abordez o anumita prezentare. Facebook-ul este plin de poze cu mancaruri ce arata extraordinar, chiar si cele destinate piticilor. Cum sa-mi privez odorul de beneficiile platingului?
Cu toate acestea in minte, cu piticul asezat in scaunel, ma apuc de traba. Lesne de inteles ca a avut rabdare sa se joace in scunel si sa ma priveasca nu mai mult de 10 minute. Apoi toate au zburat pe gresie: paharul de plastic, lingura de lemn, castonelul si trompeta. Eu mai aveam nevoie de putin timp. Mai nou, a invatat sa se ridice in picioare in scaun. Legat fedeles cu centurile, mai castig 10 minute. Nu stiu din ce motiv este fascinat de calbluri si centurile de la scaunelul cu masuta si cel de masina. Le priveste, le analizeaza.
Am reusit sa termin gustarea, cu pauze de jucat impreune si ture prin toata casa. Am reusit, in viteza, si sa aranjez budinca in straturi, nu spectaculoase ca cele de pe facebook, dar O.K.
Am servit piticului si am primit o lectie importanta. Nu a vrut sa manance din cescuta mea si am pus continutul in castronelul cu Mickey Mouse. Am vrut sa-i dau cu lingurita. Nu a vrut. A dus-o singur la gurita de cateva ori, apoi a aruncat-o. Piticul a mancat platingul meu cu mana. Un castronel intreg de fructe pasate si cus-cus. Cu mana!
Bravo, picitule!
Concluzia este urmatoarea. La acesta varsta platingul conteaza prea putin sau deloc. Gustul este pe primul loc. Gustul piticului.
Iata pentru ce m-am chinuit 🙂
o cana de cirese fara samburi + o cana si 1/2 cana de apa
5 stafide
2 caise
3 linguri de cus-cus
Ciresele plus apa si stafidele le-am pus la fiert la foc mic, in jur de 15-20 de minute. Separat am curatat caisele de coaja, le-am taiat si pus la fiert cu apa cat sa le cuprinda. Le-am fiert maxim 10 minute, pana cand apa a scazut.
Am pus cus-cus int-un bol si l-am hidratat cu zeama de la cirese. Lichidul l-am adaugat fierbinte peste cus-cus si l-am lasat acoperit 15 minute.
Am mixat caisele si le-am pus separat. Apoi am mixat ciresele cu stafidele. Am asezat in cescuta un strat de piure de cirese, unul de cus-cus, altul de caise si am reluat pana am umplut cescuta.
Pofta buna, pitic!
Tips:
- Nu am aproximat corect cantitatea de cus-cus. Cred ca o lingura ar fi fost suficienta. Ceea ce a ramas am pastrat la frigider pentru urmatoarea gustare.
