Acum cand vreau sa incep diversificarea piticului ma vad pusa intr-o situatie fara precedent. Mereu am fost atenta la hrana, la alimentele pe care le gatesc, de unde cumpar, cum cumpar si de la cine, cum gatesc. Am incercat sa tin cont de foarte multe lucruri.
Dar acum cand vreau sa-i fac cunostinta piticului cu gusturi noi, ma aflu in impas. Intr-un moment de respiro mi-am amintit de povestea unei doamne – mama cu experienta – colega. Doamna povestea cu mandrie cum crescuse pe balcon in perioada „raposatului” doua gainuse pentru a avea ousor proaspat pentru copilul dumeaei . La momentul respectiv mi s-a parut cam exagerat. Oua existau si atunci in magazine. Gainile nu erau crescute ca acum, stresate, cu antibiotic etc. Si atunci de ce atata fas? Abia acum am inteles!
Atazi cumpara tu mama ou proaspat! De unde? Din hipermarket – de unde ai vazut la televizor ca iau ouale de la raft, le spala si pun alta stampila cu data de expirare? De la piata, de la babuta din colt, care jura ca isi creste gainile natural, dar care, poate, tine ouale intr-un cos pe masa din bucatarie chiar si vara, asa cum ai vazut la bunica? Sa ai incredere? Nu!!!!!!! In desele incursiuni in piata am invatat ca nici in taranul roman, nici in babuta care vinde in coltul pietei nu te poti increde.
Si atunci ce faci? Nu ai rude la tara! Supermarket, hipermarket, taran, babuta, NU! Atunci cum? De unde? Ousor proaspat pentru pitic de unde iei?
Ar mai fi o solutie! Sa gasesti pe cineva de incredere la curte. Si unde sa gasesti acea persoana?
Si ce te faci? Copilul nu mananca doar ousor. Fructe, legume, de unde iei? De la taraba din piata unde scrie „MERE ROMANSTI” , dar daca intri in vorba cu vanzatorul iti spune ” – Nu e marfa mea. Eu doar vand. Asa mi-a zis sa spun, ca-s romansti. Doar D-zeu stie!”
Daca pe vremea raposatului voiam fructe frumoase, fara bube, acum exact pe acestea le cautam cu disperare in speranta ca sunt naturale.
Si totusi bebe trebuie sa manance. Mamico trage aer in piet, accepta situatia si descurca-te cum poti!
