Intr-o seara, obosita dupa o zi de joaca cu piticul, m-am gandit sa fac un chec cu portocale. Am gasit o reteta pe net, si am adaptat-o. A iesit pe gustul piticului si al tatalui sau. Putin acriosoara. Asa obosita am fost incat am uitat gramajele. Am pregatit apoi checul dupa reteta, cap coada. A fost bun, dar nu asa de bun. Abia apoi, mi-am amintit ca, printre multele schimbari, nu am avut zeama de portocala suficienta si am completat cu lamaie. De acolo gustul acrisor. Azi am facut iarasi. Formula a fost castigatoare, asa cu nu o voi mai schimba. Cine nu se impaca cu gustul acrisor, poate folosi doar portocale. Reteta este adaptata de pe site-ul JoyofBaking.com.
6 oua (la temperatura camerei)
230 gr de faina
4 linguri de zahar pudra (am rasnit in rasnita) + 1 lingurita decor
1 lingurita praf de copt
cateva granule de sare
120 ml de ulei
180 ml de suc de portocale + lamaie (au intrat zeama de la o portocala mare si o lamaie mica; evident in proportie mai mare portocala; se poate doar zeama de portocala)
1 lingurita vanilie
Am separat albusurile de galbenus. Am amestecat faina cu 3 linguri de zahar, sare si praf de copt cam 30 de secunde, cat sa se combine. Uleiul l-am amestecat cu galbenusurile si vanilia cat sa se formeze o crema. Le-am turnat peste faina, am pus si sucul de citrice si am amestecat 1-2 minute. S-a format o crema galbuie.
Separat am batut albusurile. Sunt inca fara mixer, asa ca le-am batut cu telul vreo 5 minute (la viteza mare 😉 ). Am pus zaharul ramas si am mai batut cam un minut. Am incorporat albusurile in compozitia cu galbenusuri in trei transe, amestecand usor de sus in jos cat sa ramana aerata compozitia. Am pus in tava de guguluf unsa cu un strat super fin de ulei si am dat la cuptorul preincalzit la 170 de grade 50- 60 de minute, pana trece testul scobitorii. Cam dupa 45 de minute ar trebui verificat.
In ceea ce priveste scosul din tava, nu am respectat indicatiile retetei de baza; nici nu am avut forma ca a lor si din experientele trecute, am observat ca blaturile transpira, deci trebuie scoase calde. Am avut rabdare 5 minute, pana marginile checului au inceput sa se tretraga. Apoi am varat lama cutitului intre chec si marginea tavii. Am rasturnat fara incidente. Daca checul este copt in forma de chec sau tava cu hartie de copt, atunci procedura este si mai simpla. Am pudrat-o cu lingurita de zahar ramasa. Bineinteles ca nu a fost rabdare pentru a se raci, a trebui sa-l tai cald, caci cineva s-a oferit sa spele tava daca nu mai astept sa se raceasca.
Ce imi place la acest chec, este faptul ca se si rupe usor. Piticului ii place sa tina intr-o manuta o felie mai groasa si cu cealalta sa ciugule si sa manance. Trebuie sa recunosc ca nu este checul meu preferat, insa pe pitic l-a cucerit iremediabil 🙂
Enjoy!
